Vrând-nevrând, după ce până și televiziunea favorabilă, Fox News, l-a abandonat, Donald J. Trump și-a călcat pe orgoliu și a ieșit într-o conferință de presă, ca să-și explice ceea ce – fără excepții notabile – e considerat a fi eșecul lamentabil de la Helsinki, predarea în fața lui Vladimir Vladimirovici Putin. (Firește, narcisiacul lider de la Casa Albă crede în continuare că întâlnirea cu omologul său rus a fost o victorie).
N-a izbutit să ofere presei și publicului decât un alt spectacol – de un penibil echivoc. Citind de pe niște foi de hârtie, a declarat invers decât în Finlanda: că a crezut în evaluarea serviciilor secrete privind amestecul Rusiei în alegerile din 2016 și că a fost greșit înțeles (de o lume întreagă). Apoi, s-a lansat într-o explicație filologică, cu accente shakespeariene. Fraza ar fi trebuit luni să sune așa: „Nu văd nici un motiv pentru care nu ar fi Rusia”, singura sa vină, benignă, fiind aceea că a rostit „ar fi”, în loc de „nu ar fi”.
„Meritul” incontestabil pe care i l-am putea găsi președintelui Statelor Unite – care în fiecare înfrângere vede o izbândă – e că a inventat diplomația cu erată
La câteva ore după, „geniul stabil” a intrat pe Twitter: „Întâlnirea dintre președintele Putin și mine a fost un mare succes, cu excepția știrilor false din media”.
Astăzi, dis-de-dimineață, @realDonaldTrump și-a început ziua cu un acces de mitomanie: „Atât de mulți oameni din elita serviciilor de informații au apreciat conferința mea de presă din Helsinki. Putin și cu mine am discutat multe subiecte importante la întâlnirea noastră. Ne-am înțeles bine, ceea ce cu adevărat i-a deranjat pe mulți inamici care doreau să vadă un meci de box. Vor urma rezultate importante”. Și, imediat, ca să ne fixeze ideile: „În timp ce Summitul NATO de la Bruxelles a fost un triumf recunoscut, cu miliarde de dolari în plus puse de țările membre într-un ritm mai rapid, reuniunea cu Rusia s-ar putea dovedi a fi, pe termen lung, un succes încă și mai mare. Multe lucruri pozitive vor decurge din această reuniune…”. Chiar asta creează tuturor o stare de așteptare anxioasă. Nu știm ce au discutat cei doi președinți timp de mai bine de două ore, însă e limpede că deciziile luate, aflate acum pe masa experților de la Washington și Moscova, se vor vădi curând.
„Un președinte fără rușine” a titrat aseară editorialistul de la New York Times, triplul laureat Pulitzer Thomas L.Friedman. Cred că, din nefericire pentru întreaga planetă, lucrurile sunt mai complicate decât atât. Urmărind turneul european al lui Donald J. Trump, apoi declarațiile sale la întoarcerea acasă până la ultimul tweet, mi-am reamintit controversa psihiatrilor americani (pe care, în urmă cu câteva luni, am relatat-o pe larg). Cu toții erau de acord că nu se pun diagnostice prin ecranul televizorului și nici nu se comunică public. Însă, aprecia majoritatea, când vorbim despre cel mai puternic om din lume, să tragi un semnal de alarmă e o datorie.